highly sesitive intuition is a double bladed sword. has brought me great insight but also great sorrow.

vise

02. 08.2014

Mai tin minte ca pe fundal canta un fragment de melodie clasica...lacrimosa...geniala...nu am mai auzit-o vreodata in viata mea...si probabil nici nu o voi mai auzi , si nici nu voi sti daca exista cu adevarat. Nu stiam ca mintea umana poate sa produca imagini sonore noi. Era pur si simplu o capodopera. Cum am resuit. Unde era ascunsa. 

Ma trezesc. Si ma simt ca si cum as fi trait 100 de ani din viata. 

"Being an artist means forever healing your own wounds and at the same time endlessly exposing them." —Annette Messager

Câţi dintre voi mai apelează la meseriaşi pentru a-şi repara lucrurile?

Astăzi am fost la un butic de reparaţii pt încălţăminte la care m-a trimis o croitoreasă să-mi rezolv fermoarul de la ghiozdan. Meşterul de acolo a început să-mi vorbească cu pasiune despre cultura pantofilor şi m-a mai învăţat şi tehnica "specială" de a trage un fermoar. E o întreagă filosofie, ideea e că trebuie să-l tragi calm, fără grabă, împingandu-l cu buricul degetelor din spate...etc etc.

Pe scurt, a reuşit să mă transfere înapoi în perioada interbelică, în vremuri pe când lumea repara lucrurile care se stricau, ci nu le aruncau la gunoi la primul semn de uzură.

Trist, dar cam asta se poate observa şi în privinţa noastră, ca oameni... ce păcat că m-am născut în epoca industrializarii emoţionale.

"Let’s suppose that you were able every night to dream any dream you wanted to dream, and you would naturally as you began on this adventure of dreams, you would fulfill all your wishes. You would have every kind of pleasure, you see, and after several nights you would say, 'well that was pretty great', but now let’s have a surprise, let’s have a dream which isn't under control. Well something is going to happen to me that I don't know what it's going to be. Then you would get more and more adventurous, and you would make further and further out gambles as to what you would dream, and finally you would dream where you are now.

If you awaken from this dream, and you understand that black implies white, self implies other, life implies death, you can feel yourself not as a stranger in the world, not as something here on probation, not as something that has arrived here without truth, and you will be able to feel your own existence as absolutely fundamental. What you are basically, deep deep down, far far in, is simply the fabric and structure of existence itself."

oblivion...I like this word.

and when the time comes, and we finally earn the freedom we've been fighting for, we'll be too dead to live it.

Nu știu să înot. Azi-noapte am visat că eram într-un ocean foarte adânc, unde ca să mă mențin la suprafață mă cățăram pe niște pietre mari plutitoare. Dacă alegeam bucățile de lemn mă scufundam. 

Să înțeleg că greutățile sunt cele care mă ajută să-mi mențin balansul și să supraviețuiesc, pe când lucrurile ușoare, superficiale, mă adâncesc?

Oh da...

Silence can be violent.

Transparență.

Peace comes from the acceptance of the part of you that can never be at peace. It will always be in conflict. If you accept that, everything gets a lot better."

by Joss Whedon

"Sometimes you need to do something bad to stop you from doing something worse."

thoughts invite.

 Anne Marie Zilberman, titled: "Larme d'or", inspired by Gustav Klimt

Totul se compensează.
It is in pain where I have found my strength.

The Hours (2002)

"You cannot find peace by avoiding life."
...
but life is chaos.
__________________
you must find peace within chaos.

Lately I've been having an existentialist mood. 

I've penetrated an infinite void full of dilated meanings. I've stopped for a moment and then melted inside the nucleus of the universal consciousness. My past, my present and my future have streched until they overlapped, then compressed to a point. That was the moment I became ALL. ALL into ONE and ONE into ALL. I've felt LIFE and DEATH in just one moment.

Ce ma bucur ca momentele de genul asta sunt pasagere.

nu prea mai e loc de cuvinte zilele astea..

                                              Artist: DANIEL DOROBANTU

 „Eu sunt lumina in lumea creata de Mine in care haladuiesc scantei din sufletul Meu. Dar si Eu vin din lumina cea mare, golul care este totul si plinul care este nimicul. Si in nimicul cel mare se afla si plinul cel mic, caci ele misca in neclintire si stau neclintite in freamat. Iar daca vei calatori in marele gol sau in plinul cel mic tot acolo vei ajunge." - Cartea lui Zamolxe

this.

Trent Reznor & Atticus Ross 

Cele patruzeci de legi ale iubirii.- Elif Shafak

"Era ca o cădere, însă o cădere în sus, spre cerul nemărginit."

"Pe calea sufită, mai întâi descoperi arta de-a fi singur în mijlocul mulţimii. Apoi descoperi mulţimea dinăuntrul singurătăţii tale- vocile din interiorul tău."

"Uneori e nevoie să-ţi nimicesti toate legăturile că să-ţi poţi birui eul."

"Chinurile pe care şi le poate pricinui cineva sunt fără sfârşit. Iadul e înlăuntrul nostru, întocmai ca şi raiul."

" Nu înfloriturile din afară, ci goliciunea dinăuntru ne ţine în picioare. În acelaşi fel, nu ceea ce năzuim să împlinim, ci înţelegerea nimicniciei ne face să mergem mai departe."

" Cât despre mine, şi eu m-am schimbat şi ma schimb, Trec de la fiinţă la nefiinţă. De la un anotimp la altul, de la o treaptă la altă, de la viaţă la moarte."

" Am cunoscut o frumuseţe neobişnuită şi am aflat nemărginirea în două oglinzi ce se răsfrâng una pe altă la nesfârşit."

" Spre deosebire de cei vii, morţii nu te judeca niciodată."

" - Nu e niciodată prea târziu să te întrebi: Sunt pregătit să schimb viaţă pe care o trăiesc? Sunt pregătit să mă schimb pe dinăuntru?.

Dacă fie şi o singură zi din viaţa ta e aidoma celei dinainte, este fără îndoială păcat. În fiecare clipă şi cu fiecare nouă suflare, trebuie să te simţi reînnoit iar şi iar. Există o singură cale de-a renaşte la o viaţă nouă: să mori înainte de moarte."

"Prin urmare, nu numai că nimic nu rămâne la fel, ci de asemenea nimic nu se schimbă vreodată cu adevărat."

Fluturele de carne.

Metamorfoza.

Luasem o tomată. Probabil ultima tomată coaptă a verii. Era mare, deformată, anomalică. Dar tomata asta avea ceva diferit, avea o crăpătură ciudată în ea. Luând-o să o analizez mai atent, am observat că nici crăpătura nu era una obişnuită. Căpătase forma unor buze, uşor uşor conturându-se, deformandu-se, crăpându-se la rândul lor. Începuse să semene cu ceva ce mi se părea atât de familiar acum...da...este vulvă. Mă uit la ea perplexă, dar cu o privire cât se poate de curioasă.

Este o vulvă vegetală. Legumă maternă.

Pe măsură ce o privesc şi o ating, roşeaţa tomatei începe să fuzioneze cu picături de lapte. Coaja roşiei le absoarbe sub forma unor infinitezimale lacrimi. Erau puzderie.

Atunci, buzele au început uşor uşor să se alungească, să devină semi-transparente, ca nişte sticle de murano. Roşu, Alb s-au întins până au format aripile unui fluture divin. 

Acum parcă Albul fuzionase atât de tare încât Roşul se întinse şi formase subţiri vene pe aripile fluturelui. Era un fluture decăzut. Mi-a mărturisit că împumutase aripile unui Înger Paradisiac pe nume Lilith şi a fugit cu ele pe Pământ. 

Ce cauţi aici?

Transformarea. Metamorfoza ultimă.

Atunci, fluturelui i-a mai ieşit o pereche de aripi din crăpătura corpului, iar apoi încă una, întinzându-se şi mânjindu-se de Alb şi Roşu precum celelalte.

Fermecată fiind de minunea ce mi-era dată să o privesc, l-am atins. Atunci toată splendoarea lui s-a transformat subit în carne. Fluture de carne. 

Degetele mi se mâjiseră de sânge. Atingerea lui era atât de caldă şi moale...

În mintea mea asocierea era atât de vie, devenise practic o vulvă. Şi totuşi, în același timp, avea o vrajă unică, intrisecă, ce nu mi-o pot explica, însă o pot înţelege. 

Să fie asta ultima metamorfoză a fluturelui?

foggy smoggy mornin'

doar ce am visat ca aveam o cina romantica impreuna cu unul dintre monstrii pictati de Zdzisław Beksiński.

Partea a doua a visului nu o mai povestesc...

  parca toate gandurile mi s-au accelerat si mi se sparg unele de altele

e nedrept sa depinzi de un factor extern cand totul e in tine

 aveam obsesii legate de moarte

ei, ideea este..ca de la o vreme.. nu mai imi pasa

pentru ca mi-am minimizat importanta

nu-mi mai dau valoarea dinainte..si am inceput sa-mi dau seama ca tot un organism pluricelular sunt ca orice fiinta biologica

si m-am simtit atat de neimportanta .. deodata

ca mi-am dat seama ca probelma mortii mele

este minima

a fost ca o trezire

dar si o cadere din gratie

parca am pierdut un atribut

o aspiratie..la nemurire

ceva de genul

sunt persoane care ma marcheaza, si le interpretez fantastic in mintea mea si le dau proportii gigantice

si stiu ca nu e meritul lor

stiu ca e doar in mintea mea

dar nu ma pot opri

sunt prizoniera propriilor mele ganduri

propriilor mele sentimente

am descoperit ca nu suntem decat animale.. that's all.. iar drama noastra provine din conflictul asta

 al ideilor care le-am asimilat despre anumite lucuri

 toate trairile alea

 le poti obtine indiferent de ceilalti degeaba spui tu

 dar trebuie mult autocontrol si o intelegere a lucrurilor.. care frizeaza schizofrenia daca vrei

 pentru ca lupti cu ce-ai fost invatat sa gandesti o viata, lupti cu toata lumea..

 cu tot ..

 lupti cu nefericirea

 oameni care traiesc pentru .. total altceva decat pentru ei.