parca toate gandurile mi s-au accelerat si mi se sparg unele de altele

e nedrept sa depinzi de un factor extern cand totul e in tine

 aveam obsesii legate de moarte

ei, ideea este..ca de la o vreme.. nu mai imi pasa

pentru ca mi-am minimizat importanta

nu-mi mai dau valoarea dinainte..si am inceput sa-mi dau seama ca tot un organism pluricelular sunt ca orice fiinta biologica

si m-am simtit atat de neimportanta .. deodata

ca mi-am dat seama ca probelma mortii mele

este minima

a fost ca o trezire

dar si o cadere din gratie

parca am pierdut un atribut

o aspiratie..la nemurire

ceva de genul

sunt persoane care ma marcheaza, si le interpretez fantastic in mintea mea si le dau proportii gigantice

si stiu ca nu e meritul lor

stiu ca e doar in mintea mea

dar nu ma pot opri

sunt prizoniera propriilor mele ganduri

propriilor mele sentimente

am descoperit ca nu suntem decat animale.. that's all.. iar drama noastra provine din conflictul asta

 al ideilor care le-am asimilat despre anumite lucuri

 toate trairile alea

 le poti obtine indiferent de ceilalti degeaba spui tu

 dar trebuie mult autocontrol si o intelegere a lucrurilor.. care frizeaza schizofrenia daca vrei

 pentru ca lupti cu ce-ai fost invatat sa gandesti o viata, lupti cu toata lumea..

 cu tot ..

 lupti cu nefericirea

 oameni care traiesc pentru .. total altceva decat pentru ei.

alivEnd.

Suntem puii unei fiinte mai decazute decat noi, care, inebunita de extaz demonic, ne invarte ca pe niste titireze si izbucneste de placere atunci cand ne lovim de peretii irealului si ne oprim. Stie ca atunci poate sa ne invarta din nou.
...
 Cred ca incepi sa simti cu adevarat abia atunci cand ai pierdut totul.
Inveti sa iubesti exact atunci cand din tot ce simteai a ramas doar fum.

Oamenii confunda luciditatea cu nebunia.

"Locul pe care il ocupi in univers: un punct, si nici atat! de ce te-ai framanta cand, in mod evident, esti atat de putin? Facand aceasta constatare, te calmezi imediat: pe viitor gata cu zbuciumul, gata cu delirulire metafizice si asa mai departe. Apoi, punctul pomenit se dilata, se umfla, se substituie universului. Si totul o ia de la capat."

"Sa te eliberezi inseamna sa te bucuri de aceasta irealitate si s-o cauti in fiecare clipa."

heart shaped box

-la ce etaj urcati?

-cobor. cobor in subsolul sufletului. unde amintirile stau in borcane ermetic inchise ,

 unde timpul este ros de sobolani,

 unde clipele miros a praf.

vreau sa ajung acolo . sa incerc sa decupez o fereastra ca Iona. sa luminez tot intunericul ala cu toate visele pe care le car in traista...nu vreau sa schimb nimic.

sa te joci de-a v-ati ascunselea cu umbrele.

iar am vanatai.

dar inca mai vad, inca mai respir inca mai ating viata.

grown ups

un corp-

un infinit de particule-

ce faci atunci cand toate particulele astea incep sa se ciocneasca intre ele?

cand copilul din tine se dizolva...

cand timpul se farama..

ars

raiul e intr-o colivie ruginita agatata deasupra patului unui demon.

toate amintirile mi s-au spart in mii de cioburi,
acum invat sa merg desculta calcand pe ele, cu zambetul pe buze...

Unde e locul in care dispar toate promisiunile? Cred ca e asa frumos acolo...

subtil.

am baut din fericire si am varsat zambete pe mine.
instant o pana de curent m-a lasat pe intuneric in camera mea.
stateam singura cu sufletul meu fata in fata

abia atunci, am regasit in mine o sursa nesecata de lumina. 

Si totusi. In lumea asta mizerabila oamenii inca mai iubesc. In modul lor imperfect. Niciodata nu vom sti sa iubim cum trebuie dar totusi o facem. Si nici nu trebuie sa urmam reguli. 

little things

suntem niste pete de culoare aruncate in apa
fuzionam, ne ciocnim, ne amestecam..
devenim ceva neutru, fara culoare.
...

it was another level of life, which didn't need understanding, but the capacity of feeling.
and she felt that, for the first time.

Ciuleandra. L. Rebreanu

    "In clipele cele mai grele, tocmai atunci, omul e sortit sa ramana singur. De-abia atunci i se lamureste ca el constituie o lume separata, complicata, fara legaturi cu ceilalti oameni si restul lumii, decat doar materiale. Oamenii comunica intre ei prin semne conventionale si astfel si-au facut iluzia desarta ca se inteleg. In realitate fiecare atribuie celorlalti ceea ce simte el si atata tot."..
.... legaturi directe omul numai cu sine poate sa aiba.

de prin carti..

"In ciuda tuturor, omul se simte atat de legat de ceea ce se afla in preajma lui, incat in cele din urma prefera sa indure imperfectiunea si durerea pricinuita de josnicia lumii decat sa anuleze fantasmagoria printr-un act de vointa proprie.
Tot asa se explica si faptul ca atunci cand ne apropiem de acea margine a disperarii care precede sinuciderea, dupa ce am epuizat inventarul a tot ceea ce e rau si-am ajuns si la punctul unde acest rau e de nesuportat, un act oarecare de bunatate, cat de mic ar fi, capata o valoare exagerat de mare si sfarsim prin a ne agata de el cu disperarea cu care ne-am agata, deasupra unei prapastii fara fund, de un fir de iarba."

stii unde esti acum?
exact acolo, la margine, pe muchie, gata sa cazi sau gata sa nu-i mai dai drumul niciodata.

am revenit

baaaaaaaaa.....a inflorit caisul!!!=)

azi ..

 ne uitam pe vh1....si andra a plecat...si edy ma intreaba ce scriu si sa citesc cica...(fatalau?!?)
shoby e fatalau.
adica muzica e naspa..si lenta
maica-sa lu shoby e o raritate pe aceasta lume

si shoby mananca alune...si e de acord cu faptul ca e fatalau
altceva?
yes!!
hmmm...
auuau?!
edy se scarpina in cap si casca
si da..scriu tot ce faci
si ma cauta in sertar...si cred ca imi stie toate parolele pt ca mi-a gasit agenda in care mi-am notat toate chestiile strict private.
stai ca vrea acum sa caute la history al meu.
revin.

de prin carti...

"-De ce ai ramas langa el?
-Ce intrebare!(dadu din cap). Pana la un moment dat esti liber sa alegi. Iti propui sa faci una sau alta, sa traiesti cu omul asta sau cu altul. Insa vine o zi cand activitatea aceea si omul acela au devenit viata ta- de ce ramai langa viata ta- asta-i o intrebare cam prosteasca."