Control.
Control
thrill.
breath.\

It's just breath control.

     ©A.M.

sfarsitul lumii (II) [colectia vise]

Se face ca traiam intr-un oras placut, micut, unde oamenii erau o comunitate si toata lumea stia pe toata lumea. Desi imi parea foarte familiar, locul acesta nu era orasul meu natal, stiind ca parintii mei locuiau in alt oras, la cateva ore distanta. Traiam insa cu niste persoane necunoscute, un grupulet pe care il numeam familie. Intr-o zi ma decisesem sa ma plimb prin oras, asa ca am ales sa pierd timpul mergand din magazin in magazin. Toate aceste magazine vindeau haine, mai exact rochii de ocazii care aveau mii de culori. 

Cand am iesit dintr-unul din aceste magazine se facuse deja seara si am remarcat ceva straniu pe cer, mai precis faptul ca pe cer mai era o planeta ca a noastra, dar care arata ca planeta Saturn, avand un inel pe care gravita in cercuri o alta planeta, asemanatoare lunii. Stupefiata, am inceput sa intreb oamenii ce se intampla. Acestia aveau reactii normale, spunand ca nu-i nimic surprinzator, fiind doar o etapa normala in evolutia universului. Mie totusi mi se parea straniu, stiam ca ceva avea sa se intample, ceva grav si de proportii mari, absolute. Simteam intens ca va veni sfarsitul lumii. Atunci am inceput sa le reprosez oamenior cum de sunt atat de naivi si pot sta atat de linistiti cand acela era un semn evident ca ne-a venit sfarsitul, si ca planeta aceea ciudata va veni cu o viteza foarte mare spre Pamant si ne va inghiti cu totul...

Nu peste mult timp mi-au dat dreptate. Ceea ce eu prevazusem avea sa se intample in cateva minute. Oamenii incepusera sa se agite, sa fuga care incotro,  majoritatea grabindu-se sa isi petreaca ultimele clipe alaturi de cei dragi lor. Atunci, stand pe loc, mi-am dat seama ca degeaba alerg si ma agit cu gramada, pentru ca eu nu aveam unde sa ma duc. As fi vrut sa ma duc la parintii mei, dar avand in vedere ca acestia locuiau atat de departe, era imposibil sa ajung la ei pana ar fi venit sfarsitul lumii. 

Asa ca m-am resemnat si am inceput sa ma duc din nou prin acele magazine, unde, in mod surprinzator, vanzatorii incercau sa mai faca ultimele vanzari. Din nu stiu ce motiv, decisesem ca atunci cand va veni sfarsitul lumii, eu trebuia sa port o rochie frumoasa albastra. Am tot umblat din magazin in magazin, am tot probat, iar in sfarsit o gasisem. Era simpla, lunga, albatru inchis. M-am imbracat cu ea si am iesit afara. Era fix momentul in care planeta stranie se ciocnise cu Pamantul. Asteptam sa simt o durere fulger a mortii, sa simt cum tot sangele imi explodeaza din corp in doar o fractiune de secunda, si sa ma doara in mai putin de o secunda cat pentru o mie de vieti la un loc. Dar nu a fost asa. Nici macar nu am simtit. Moartea a venit ca o aura, ca un vid stralucitor, plin de lumina orbitoare, si mi-a absorbit tot corpul. Atat. Nu mai stiu ce a urmat in acel scurt moment dupa ce am fost inghitita de lumina, dar stiu sigur ca totul era atat de seren...

Dar din pacate, in foarte scurt timp dupa aceea ma trezisem. Era un fel de reincarnare deoarece stiu ca eram alta persoana si aveam alta familie. Totusi ma simteam straina de lumea din jurul meu si stiam ca locul meu nu era printre ei. Am incercat sa le comunic ceea ce simteam insa ei pareau sa nu inteleaga. Incepusem sa disper si sa plang dar ei ma priveau in continuare atat de straini, ca si cum nu intelegeau de ce nu ma simteam la locul meu cand lor li se parea totul perfect normal. Stiu ca simteam o dezamagire infinita.

Nefiind capabila sa mai continui sa traiesc cu niste oameni atat de reci, stiu ca in final am ales sa fug...

Jacob's Ladder (1990)

"Eckhart saw Hell too. He said: The only thing that burns in Hell is the part of you that won't let go of life, your memories, your attachments. They burn them all away. But they're not punishing you, he said. They're freeing your soul. So, if you're frightened of dying and... and you're holding on, you'll see devils tearing your life away. But if you've made your peace, then the devils are really angels, freeing you from the earth."

highly sesitive intuition is a double bladed sword. has brought me great insight but also great sorrow.

vise

02. 08.2014

Mai tin minte ca pe fundal canta un fragment de melodie clasica...lacrimosa...geniala...nu am mai auzit-o vreodata in viata mea...si probabil nici nu o voi mai auzi , si nici nu voi sti daca exista cu adevarat. Nu stiam ca mintea umana poate sa produca imagini sonore noi. Era pur si simplu o capodopera. Cum am resuit. Unde era ascunsa. 

Ma trezesc. Si ma simt ca si cum as fi trait 100 de ani din viata. 

"Being an artist means forever healing your own wounds and at the same time endlessly exposing them." —Annette Messager

Câţi dintre voi mai apelează la meseriaşi pentru a-şi repara lucrurile?

Astăzi am fost la un butic de reparaţii pt încălţăminte la care m-a trimis o croitoreasă să-mi rezolv fermoarul de la ghiozdan. Meşterul de acolo a început să-mi vorbească cu pasiune despre cultura pantofilor şi m-a mai învăţat şi tehnica "specială" de a trage un fermoar. E o întreagă filosofie, ideea e că trebuie să-l tragi calm, fără grabă, împingandu-l cu buricul degetelor din spate...etc etc.

Pe scurt, a reuşit să mă transfere înapoi în perioada interbelică, în vremuri pe când lumea repara lucrurile care se stricau, ci nu le aruncau la gunoi la primul semn de uzură.

Trist, dar cam asta se poate observa şi în privinţa noastră, ca oameni... ce păcat că m-am născut în epoca industrializarii emoţionale.

"Let’s suppose that you were able every night to dream any dream you wanted to dream, and you would naturally as you began on this adventure of dreams, you would fulfill all your wishes. You would have every kind of pleasure, you see, and after several nights you would say, 'well that was pretty great', but now let’s have a surprise, let’s have a dream which isn't under control. Well something is going to happen to me that I don't know what it's going to be. Then you would get more and more adventurous, and you would make further and further out gambles as to what you would dream, and finally you would dream where you are now.

If you awaken from this dream, and you understand that black implies white, self implies other, life implies death, you can feel yourself not as a stranger in the world, not as something here on probation, not as something that has arrived here without truth, and you will be able to feel your own existence as absolutely fundamental. What you are basically, deep deep down, far far in, is simply the fabric and structure of existence itself."

oblivion...I like this word.

and when the time comes, and we finally earn the freedom we've been fighting for, we'll be too dead to live it.

Nu știu să înot. Azi-noapte am visat că eram într-un ocean foarte adânc, unde ca să mă mențin la suprafață mă cățăram pe niște pietre mari plutitoare. Dacă alegeam bucățile de lemn mă scufundam. 

Să înțeleg că greutățile sunt cele care mă ajută să-mi mențin balansul și să supraviețuiesc, pe când lucrurile ușoare, superficiale, mă adâncesc?

Oh da...

Silence can be violent.

Transparență.

Peace comes from the acceptance of the part of you that can never be at peace. It will always be in conflict. If you accept that, everything gets a lot better."

by Joss Whedon

"Sometimes you need to do something bad to stop you from doing something worse."

thoughts invite.

 Anne Marie Zilberman, titled: "Larme d'or", inspired by Gustav Klimt

Totul se compensează.
It is in pain where I have found my strength.

The Hours (2002)

"You cannot find peace by avoiding life."
...
but life is chaos.
__________________
you must find peace within chaos.

Lately I've been having an existentialist mood. 

I've penetrated an infinite void full of dilated meanings. I've stopped for a moment and then melted inside the nucleus of the universal consciousness. My past, my present and my future have streched until they overlapped, then compressed to a point. That was the moment I became ALL. ALL into ONE and ONE into ALL. I've felt LIFE and DEATH in just one moment.

Ce ma bucur ca momentele de genul asta sunt pasagere.

nu prea mai e loc de cuvinte zilele astea..

                                              Artist: DANIEL DOROBANTU

 „Eu sunt lumina in lumea creata de Mine in care haladuiesc scantei din sufletul Meu. Dar si Eu vin din lumina cea mare, golul care este totul si plinul care este nimicul. Si in nimicul cel mare se afla si plinul cel mic, caci ele misca in neclintire si stau neclintite in freamat. Iar daca vei calatori in marele gol sau in plinul cel mic tot acolo vei ajunge." - Cartea lui Zamolxe

this.

Trent Reznor & Atticus Ross 

Cele patruzeci de legi ale iubirii.- Elif Shafak

"Era ca o cădere, însă o cădere în sus, spre cerul nemărginit."

"Pe calea sufită, mai întâi descoperi arta de-a fi singur în mijlocul mulţimii. Apoi descoperi mulţimea dinăuntrul singurătăţii tale- vocile din interiorul tău."

"Uneori e nevoie să-ţi nimicesti toate legăturile că să-ţi poţi birui eul."

"Chinurile pe care şi le poate pricinui cineva sunt fără sfârşit. Iadul e înlăuntrul nostru, întocmai ca şi raiul."

" Nu înfloriturile din afară, ci goliciunea dinăuntru ne ţine în picioare. În acelaşi fel, nu ceea ce năzuim să împlinim, ci înţelegerea nimicniciei ne face să mergem mai departe."

" Cât despre mine, şi eu m-am schimbat şi ma schimb, Trec de la fiinţă la nefiinţă. De la un anotimp la altul, de la o treaptă la altă, de la viaţă la moarte."

" Am cunoscut o frumuseţe neobişnuită şi am aflat nemărginirea în două oglinzi ce se răsfrâng una pe altă la nesfârşit."

" Spre deosebire de cei vii, morţii nu te judeca niciodată."

" - Nu e niciodată prea târziu să te întrebi: Sunt pregătit să schimb viaţă pe care o trăiesc? Sunt pregătit să mă schimb pe dinăuntru?.

Dacă fie şi o singură zi din viaţa ta e aidoma celei dinainte, este fără îndoială păcat. În fiecare clipă şi cu fiecare nouă suflare, trebuie să te simţi reînnoit iar şi iar. Există o singură cale de-a renaşte la o viaţă nouă: să mori înainte de moarte."

"Prin urmare, nu numai că nimic nu rămâne la fel, ci de asemenea nimic nu se schimbă vreodată cu adevărat."